sigla polemika

Anul IV   Nr. 203   
radio gorj
mica publicitate
Adauga anunțul tau GRATUIT și el va apărea și în ediția tipărită CLICK AICI

anagajare
Săptămânalul Polemika angajează: Agenți marketing. CV-urile se depun la sediul redacţiei din Târgu Jiu, str. Victoriei, bl. 39, sc.7, ap. 2, Judeţul Gorj, sau pe adresa de e-mail: revista_polemika@yahoo.com Relaţii la tel.: 0724.868.826

Cinea scoso past-a?

polemika 203


Varianta Tiparita



Tadio Targu Jiu

Trivoli

Eltop

sport in gorj

acces tv

acces tv

ziare

partener mediafax
Dreptul de… a renunţa la dreptul de autorDreptul de… a renunţa la dreptul de autor

În sistemul nostru de drept, ca şi în celelalte legislaţii europene, proprietatea intelectuală este apărată prin legi speciale.

În practică (a nu se înţelege jurisprudenţă) ...

Te pui cu blondele?Te pui cu blondele?

Ce-i lipseşte prostului, decât tichie de mărgăritar?! Cam aşa e şi povestea cu blonda de la Palatul Victoria şi politica. Blonda Elena Udrea, cea care vroia acum câţiva ani ...

Opinie • ECCE HOMO!

ECCE HOMO!
de Ovidiu POPESCU
Vizionari: 497
25 Septembrie 2009 Ora: 14:40

Urmărind de câţiva ani – şi chiar foarte atent – fenomenul politic din România, campaniile electorale, alegerile, rezultatele lor, dar şi prestaţiile politicienilor români, încerc câteva concluzii care pot deveni subiect de comentarii sau, poate, de polemici pe care sunt gata să le întreţin cu bucurie. Asta, dacă va considera cineva necesar...

Un prim gând care se naşte în tărtăcuţă – privind apariţiile media şi discursurile politicienilor – este sentimentul micimii de simplu cetăţean aruncat în oceanul iluştrilor necunoscuţi care, în zadar, ar avea ceva de spus. Şi e perfect motivat acest sentiment câtă vreme, EI – politicienii români, afişează de fiecare dată o siguranţă de invidiat, indiferent de subiect, oră sau loc. Chiar şi minciunile pe care le rostesc cu o graţie elefantină au atâta persuasiune în ele, încât poţi să te consideri tâmpit notoriu, dacă, din întâmplare ai alte informaţii sau păreri despre subiectul în cauză.

M-am întrebat mereu, cum, indivizii – care în orice alt context social ar fi „nima-n potecă” – au succes în politică? Submediocrii agramaţi care expiră un tupeu grobian prin toţi porii, vicioşi până în măduvă, alţii care se ascund în spatele crucii şi al Sfintei Scripturi, fanfaroni de ocazie, escroci locali sau internaţionali, scursori comuniste care, în douzeci de ani şi-au schimbat doar culoarea petliţelor şi pe cea a epoleţilor, curve de lux, campioane la cea mai scurtă ascensiune – de sub birou, pe scaunul de la acelaşi birou – cărora acum li se zice „doamne”, derbedei desprinşi parcă din enciclopedia de arătări a Academiei Caţavencu, sau adormiţi cărora li se scurg urdorile, ASTA E – în cea mai mare parte – FAUNA POLITICĂ din România!

Printre ei, câţiva visători romantici, ceva abulici dependenţi de ciolan ca de heroină, tineri aspiranţi care duc tava, care culeg cu osârdie firmiturile care le mai scapă baştanilor şi pentru care mândria ţării înseamnă doar „speriatul banului public”, care NU FURĂ, nu pentru că îi arde în piept dragostea sau compasiunea pentru popor, ci, pentru că, ÎNCĂ, NU AU PÂRGHIILE NECESARE.

Şi o infimă parte de „pacifiştii” care s-au trezit în mijlocul unui război în care nu prea au de ales: ori se adaptează mizeriei, ori o mierlesc săraci şi demni.

De ce au toţi aceştia succes? De ce sunt acceptaţi, admiraţi, până la urmă votaţi şi investiţi cu puterea de a-şi duce mârlănia şi hoţia mai departe, pe spinarea aceluiaşi popor care jeleşte că-i sărac, că n-are, că se târie, un popor manipulat până la lacrimi de o media afaceristă care escaladează generalizat şi cu pasiune orice scânteie de conflict care ajunge rapid un incendiu de proporţii. Media, care nu ratează nici o ocazie de a amplifica sentimentul de hărmălaie generală, de spaţiu public contaminat excesiv de derapaje iraţionale, de puseuri febrile, toate pentru a atrage atenţia politicienilor asupra celei de-a patra puteri din stat şi asupra cuantumului cotizaţiei pe care politicienii trebuie să o achite mogulilor ca să dea frumos pe sticlă sau pe şpalt.

Nici nu e greu, într-un mediu atât de isterizat politic să pui presiune pe nişte indivizi care, oricum, asta vor, publicitate, apariţii, scandal, intoleranţă, într-un cuvânt, acelaşi lucru despre care spuneam mai sus: HĂRMĂLAIE! Asta vinde ziarele, emisiunile, chiar cu riscul de a deforma subiectele, de a le trata superfluu sau imaginar.

Cu toate astea, nu presa a dat tunuri în marile afaceri publice, nu presa e pe primul loc în topul înjurăturilor publice şi nu presa bagă mâna – direct – în buzunarul cetăţeanului onest. Sau, mă rog, cea mai mare parte a presei, n-a făcut toate astea...

Am văzut de curând un generic ciudat de emisiune la televizor: „De ce stârneşte Băsescu isterie?” Eu cred că Băsescu nu stârneşte nici-o isterie, aşa e el... Iar ideea de a împărţi societatea românească în PRO sau ANTI Băsescu e jalnică şi total neprofesionistă...

Este un tip de manipulare prin care să se accentueze ideea că numai Băsescu e pe pământul ăsta, că el e alfa şi omega şi că numai în jurul lui se poate învârti globul politicii româneşti?!? Sigur că, după sondaje, are în acest moment cel mai mare punctaj... Însă, e fair-play faţă de ceilalţi candidaţi? Poate că nici Geoană, nici Antonescu nu sunt la fel de vocali, la fel de „glumeţi” sau la fel de „populari”. Poate nu fac aceeaşi audienţă, n-au declaraţii „spumoase” şi nici caramboluri spectaculoase. Dar, repet, este corect? De ce nu o emisiune despre Vadim Tudor? Despre cine îl iubeşte sa nu pe Becali, şi, mai ales, de ce? Sau, fiecăruia, după cât şi cui cotizează?

S-a generalizat în media şi, mai ales în televiziuni, un spectacol al exoticului, al evenimentului subcultural, al circului ieftin, de bâlci, al mahalalei, maidanului şi uliţei. Iar, „popularii” din politică se complac în aceste subproducţii cu o plăcere orgasmică.

Este tragic că nimeni nu înţelege, sau nu vrea să înţeleagă în aceste momente că, dincolo de dispută, de circ,  este mult mai importantă România! Mai importantă ca niciodată, mai importantă decât orice campanie electorală trecută, prezentă şi viitoare... Mai importantă decât orice neandarthalian politic.

O Românie care are nevoie de raţiune, de inteligenţă, de forţă creatoare, de experienţă îmbinată cu tinereţe, dar, mai ales de cinste, de morală şi de bun simţ. Cine e Doamne, acela, să putem zice din toată inima: ECCE HOMO!

 

 

 

Social Bookmarking
comenteaza articolulKomenteaza articolul
Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta
Komentarii cititori:
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.

eltop

POLUL SAPTAMANII

Credeţi că o nouă moţiune de cenzură introdusă de PSD va duce la căderea guvernului şi va rezolva problema crizei?

Voteaza
Va rugam asteptati...
Povestea unui om leneş, sau Balada SpânzuratuluiPovestea unui om leneş, sau Balada Spânzuratului

O utopie socială revoluţionară schiţează Ion Creangă în Povestea unui om leneş,  o baladă veselă şi tristă a spânzuratului: „Cică era odată într-un sat un om grozav de leneş; de lene ce era, nici îmbucătura din gură nu şi-o mesteca.” În ce vară, în ce an, ca să topârcenizăm puţin, nu se spune. Niciun alt detaliu despre acest caz clinic devenit parazit social contagios şi trimis la spânzurătoare spre mântuirea lor, şi, mai ales, a lui. Nu ştim dacă are tată, are familie, este străin sau băştinaş, nici dacă este tânăr sau bătrân, însurat sau văduv, leneş din născare sau în urma unei traume fizice sau morale. Ori aşa, pur şi simplu, dintr-o revelaţie existenţială avută la un moment dat, că munca nu e bună.

Lucian Blaga şi expresionismul (I)Lucian Blaga şi expresionismul (I)

Încercările de a-l situa pe Lucian Blaga în mişcarea literară a vremii, de a-l fixa într-un context cultural contaminat de influenţe „modelatoare” şi „catalitice”, au supralicitat fie tendinţele moderniste (şi chiar avangardiste) ale creaţiei sale, fie pe cele „mai tradiţionaliste decât obişnuitul tradiţionalism, fiindcă reînnoieşte o legătură cu fondul nostru sufletesc primitiv, nealterat nici de romantism, nici de naturalism, nici de simbolism”.

Blaga nu s-a sfiit să-şi mărturisească, printre primii la noi, o puternică simpatie pentru estetica expresionistă, vorbind cu admiraţie despre Munch şi Van Gogh, de Barlach, Arhipenko şi Belling. În acelaşi timp, însă, se simte foarte apropiat de Brâncuşi, pe linia unui „tradiţionalism metafizic”. Criticul Eugen Lovinescu ezită să-l încadreze într-o direcţie literară, deşi în studiul său din 1927, Istoria literaturii române contemporane, Blaga figurează la capitolul Contribuţia modernistă a Ardealului. Mai târziu (1937), el este ataşat „tradiţionalismului”, recunoscându-şi, totuşi, afinităţile faţă de poezia modernă şi chiar „avangardistă”.

ALEXANDRU LĂPUŞNEANUL – un model atipic de realitate sau un model de realitate atipică? (II)ALEXANDRU LĂPUŞNEANUL – un model atipic de realitate sau un model de realitate atipică? (II)

La începutul analizei noastre, formulasem dubla ipoteză conform căreia caracterul atipic al modelului de realitate furnizat de către conţinutul nuvelei negruzziene s-ar datora atât specificului realităţilor istorice din care se inspiră cât şi particularităţilor imaginarului romantic al nuvelei în discuţie. Vom încerca să vedem pe rând cum stau lucrurile.

În privinţa realităţii istorice, ceea ce atrage în primul rând atenţia este natura plurală şi contradictorie a tipului de autoritate care reglementează spaţiul Principatului Moldovei. Astfel, deşi domnitorul se intitulează  „unsul lui Dumnezeu”, ca orice monarh european, autoritatea sa se sprijină, nu doar vertical, pe o realitate divină căreia el i-ar fi reprezentantul, simbolul, în plan uman. Ordinea vremelnică pe care el pretinde că o instaurează nu este doar reflectarea celei divine, a transcendenţei identitare.

PROMO MANIA


Casa vinului Targu Jiu

Lito Market
Şcoala de vară cu Veronique Thual-ChauvelŞcoala de vară cu Veronique Thual-Chauvel

Aflată la Tg-Jiu în cel de-al treilea an de parteneriat cu Liceul de Muzică şi Arte Plastice ”Constantin Brăiloiu”, pianista franceză Veronique Thual-Chauvel a susţinut cu câteva zile în urmă, cursuri de măiestrie cu o nouă serie de pianişti gorjeni. O parte dintre aceştia sunt elevi ai liceului menţionat, alţii, elevi ai Şcolii Populare de Artă.

Veronique Thual-Chauvel a reuşit în cele câteva zile de cursuri ”să şteargă diferenţa de nivel şi interpretare dintre elevii celor două instituţii”, subliniază prof. drd., Mihaela-Sanda Popescu, în calitate de organizator al acestei acţiuni, de persoană de contact în cadrul parteneriatului cultural româno-francez şi de profesor participant cu elevii instruiţi de Domnia-Sa.

Parteneriatul cultural româno-francez s-a desfăşurat pe o perioadă de trei ani cu Liceul de Muzică şi Arte Plastice ”Constantin Brăuliu” Tg-Jiu, încheindu-şi activitatea în această vară, însă va continua cu Şcoala Populară de Artă.

Producţia internaţională 'Regele moare', de Silviu Purcărete, la Festivalul Naţional de Teatru 2010Producţia internaţională 'Regele moare', de Silviu Purcărete, la Festivalul Naţional de Teatru 2010

Producţia internaţională "Regele moare", de Silviu Purcărete, va fi prezentată în cadrul Festivalului Naţional de Teatru (FNT), care se desfăşoară la Bucureşti, între 30 octombrie şi 7 noiembrie, informează organizatorii.

Spectacolul semnat de Silviu Purcărete va avea premiera pe 15 septembrie, în cadrul Festivalului Ex Ponto din Slovenia, şi va fi prezentat apoi în cadrul FNT, înainte de a susţine turnee în Franţa, Italia, Muntenegru, Macedonia şi Croaţia. Totodată, cu această nouă producţie va fi inaugurată, în ianuarie 2011, noua clădire a Teatrului Esch din Luxemburg.

Personalitate marcantă a teatrului european, Silviu Purcărete alege să monteze în 2010 "Regele moare", de Eugen Ionescu, alături de o echipă internaţională, după ce, în 2007, a pus în scenă cu succes piesa "Macbett", a aceluiaşi autor, la Royal Shakespeare Company. Coproducţia internaţională este, aşadar, pentru Purcărete un prilej de a se reîntâlni cu Ionescu, dar şi cu compozitorul Vasile Şirli, colaborator apropiat al regizorului, şi cu artişti din Franţa, Slovenia şi Luxemburg.

Fierul şi miturile ciclurilor cosmiceFierul şi miturile ciclurilor cosmice

Aşa cum am văzut, încă de la culturile arhaice orientale exista credinţa că între nivelurile siderale ale Cosmosului sunt stabilite legături printr-o „lege magică a corespondenţei” (4). Cum omul era în contact în orice clipă cu ritmurile şi nivelurile cosmice, exista deci o anumită conexiune între „viaţa” şi dinamismul întregului Cosmos, pe de o parte, şi existenţa umană pe de altă parte. De asemenea, Cosmosul fiind împărţit în regiuni siderale stăpânite de zei şi dirijate de planete, se credea că fiecărui metal de pe Pământ îi corespunde un zeu şi o planetă[1].

legaturi neprimejdioase Legaturi (NE)primejdioase

Tatuaje

www.radiotargujiu.ro

www.optimum-communication.ro

WEB DESIGN si solutii software

Cabana Meda

 

SEO monitor Branding, web design si strategie - Optimum Communication - Web development: A3D Studio