Interviuri • Nu putem fi la nesfârşit naţia care aşteaptă veşti bune de la televizor!

Rep.: Profil: nume, studii, vârsta, ocupaţie…

Mitruţ Stănoiu: Nu te referi la profilul de Facebook, nu? Mitruţ Stănoiu, Universitatea Politehnică Bucureşti, Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, cu specializarea Comunicaţii digitale multimedia şi sisteme HI-FI. Am 32 de ani şi sunt antreprenor în domeniul IT (servicii web, implicarea în acţionariatul unei companii internaţionale).

Rep.: Cum este mediul de afaceri în Gorj?

M. S.: Mai zilele trecute citeam una din cărţile lui Wallace D. Wattles (Ştiinţa de a deveni bogat) – o abordare filozofică a ideii de antreprenoriat… Indiferent cât de mult blamăm mediul politic, social, economic, putem considera ca fiind mediu de afaceri orice mediu în care sunt regăsiţi oamenii bogaţi. Cred că avem şi noi destule modele gorjeneşti şi de aici îi exclud pe cei cu averi artificiale şi/sau făcute ilegal.

Desigur, există medii mai favorabile sau mai puţin favorabile. Cel de acum este mediul aflat în pragul prăbuşirii. Pentru a te putea ridica trebuie mai întâi să cazi. Noi, ca societate sau economie nu am căzut încă. Mă bucură acest lucru pentru că prăbuşirea aduce după ea renaştere, ca în orice ciclu economic.

Am spus-o în cadrul multor discuţii avute în ultimul timp: acesta este primul an în care o să reziste cei mai buni şi în care investitorii ale căror cunoştinţe şi acţiuni se bazează pe o educaţie financiară aleasă pot avea profituri uriaşe. Există multe motive pentru care un investitor este bine acum să-şi dezvolte portofoliul. Este timpul pentru startup-uri. Este timpul pentru accesarea de fonduri europene, pentru căutarea surselor de finanţare. O să-mi argumentez afirmaţia prin următoarele: forţa de muncă este mai ieftină decât oricând, disponibilitatea forţei de muncă pe piaţă este mare şi foarte mare, concurenţa este slabă (prin falimentarea celor slabi), furnizorii pot fi plătiţi cu mai puţini bani decât înainte de criză, slabă capacitate de absorbţie a fondurilor europene – deci există bani, dar nu suntem în stare să-i luăm.

Rep.: Cum este dezvoltată piaţa web în Gorj?

M. S.: Dacă noţiunea de „piaţă web" s-ar limita doar la graniţele Gorjului, asta ar fi o chestiune… tristă! „Norocul" domeniului este dat chiar de specificul lui. Odată cu deschiderea graniţelor europene, nu mai prea contează dacă facem achiziţii sau vindem din / în Berlin sau Bucureşti. Şi acest lucru este datorat doar Internetului. Graniţele acum sunt doar mentale.

Dacă ne limităm strict la Gorj, nu avem, oficial, un portal web în adevăratul sens al cuvântului, avem încă cel mai mic număr de magazine virtuale comparativ cu restul judeţelor, nu avem un director web populat, nu avem un blog colectiv.

Nu avem afaceri online bazate pe planuri de afaceri şi asta este o chestiune extrem de nocivă pentru viitorul sănătos al unui business, chiar şi online. Riscurile falimentului sunt mari în cazul acesta.

Rep.: De când aţi intrat în afaceri şi care sunt cele mai grele obstacole de care vă loviţi pentru a evolua afacerea dumneavoastră?

M. S.: Am intrat în afaceri în anul V de facultate, asta însemnând exact acum 10 ani, doar cu dorinţa de a avea propria mea afacere, cu o tonă de elan (specific începutului), fără capital şi fără noţiuni de business. Ar fi simplu să enumăr obstacolele pur economice pentru a-ţi răspunde la a doua întrebare, dar nu, nu acestea au fost principalele. Cele mai mari obstacole în calea afacerilor noastre sunt date de modul nostru de relaţionare, de capacitatea noastră de a lua decizii corecte şi mai ales de nivelul educaţiei financiare la care am ajuns. Nu putem evolua fără ştiinţa, cum nu putem face afaceri de calitate fără noţiuni de business.

Principalul nostru duşman este propriul creier, dar este şi cel mai preţios prieten. Depinde ce anume alegem! Optăm pentru: „nu am bani" sau pentru „vreau să-mi dezvolt un business aducător de resurse financiare mulţumitoare mie şi familiei mele" majoritatea o să spună: „da, dar pentru asta trebuie bani". Răspunsul meu este ca cei ce spun asta s-au întors din nou la propriul lor duşman. Pentru atragerea de capital există cărţi disponibile de cele mai multe ori gratuit pe Internet. Ce nu există în aceste preţioase documentaţii este găsirea motivaţiei pentru fiecare din noi. Fiecare trebuie să-şi definească scopul, motivaţia pentru care face un business, pentru care îşi doreşte o viaţă în care să primeze bunăstarea (mentală şi financiară) şi sănătatea. Pentru că nu putem fi sănătoşi până la vârste avansate fără un nivel corespunzător al bunăstării mentale şi financiare. Zona de confort a oricărui individ are la extreme eşecul şi succesul. Cu cât zona de confort este mai mare, cu atât eşecul şi succesul este mai mare. Nu poţi clădi afaceri solide fără risc şi fără eşec. Eşecul generează succes, pentru că din eşec învăţam dacă suntem suficient de perseverenţi să ajungem la succes. Este clar pentru mine ca cel ce spune „nu am bani" are o zonă de confort redusă, fiind o persoană care nu-şi asumă riscul, deci nu are nici succes. Pentru mine adevăratele obstacole sunt doar de ordin mintal!

Rep.: Vocea tinerilor este auzită de autorităţi?

M. S.: Mihai, dă-mi un motiv pentru care ar trebui auzită! De ce trebuie să depindem mental de ideea că TREBUIE? Tinerii au acum ocazia să-şi facă afaceri pornind de la idei, să ceară bani europeni şi să-şi croiască propriul drum. Unul care să relaţioneze cel mult tangenţial cu lucrurile pe care eu le consider meschine (problemele economice de exemplu). Ceea ce nu se spune în şcoli – şi un lucru pe care şi eu l-am învăţat târziu – este că fiecare om (deci şi tânăr!) are DREPTUL de a fi bogat. Bogăţia nu este o ruşine, ci un drept pe care trebuie să-l cerem vieţii şi pentru care merită să trăim şi să muncim. Este un drept primit de la naştere. Pentru noi şi pentru familiile noastre trebuie să-l (re) căpătam.

Rep.: Ce îţi place în Târgu-Jiu şi ce nu?

M. S.: Unul din motivele pentru care regret faptul că nu sunt într-un oraş mare este lipsa evenimentelor, lansărilor din domeniul IT. Dar pot trece uşor peste „handicap". Recuperez online prin conferinţele şi cursurile web la care particip. Îmi place tot ce ţine de Parcul Central, de Brâncuşi, de liniştea oraşului, de oameni, de prieteni. Nu regret absolut deloc că am revenit în Târgu-Jiu după terminarea studiilor.

Rep.: Aţi pleca din ţară dacă aţi avea ocazia?

M. S.: Da, însă nu mai mult de 1-2 luni, deci în excursii.

Rep.: Cum se face politică în România?

M. S.: În general, fără un cult al ideii de a face bine persoanelor care au pus ştampila în favoarea respectivului politician… Binele este îndreptat doar către propria persoană. Cred într-o generaţie tânără şi foarte tânără de politicieni care o să schimbe în bine lucrurile. Există deja multe exemple pozitive în acest sens.

Rep.: Cine poate schimba ceva?

M. S.: Cititorii, tu, eu, noi toţi! Schimbarea trebuie să vină de jos în sus. Schimbarea trebuie să fie la nivel mental aşa cum am mai spus. Lucrurile care ni se întâmplă sunt efecte ale propriilor noastre acţiuni şi decizii şi asta într-un procent foarte mare. Dacă tu, ca individ, consideri că eşti propriul tău „concurent" şi lupţi pentru ca azi să-ţi fie mai bine decât ieri, dacă azi înveţi ceva şi mâine altceva şi aplici lucrurile asimilate, asta înseamnă evoluţie, deci schimbare. Nu depinde de politicieni faptul că eu acumulez sau nu informaţii pentru a-mi dezvolta afacerea. Desigur, există măsuri politice care influenţează într-un fel sau altul viaţa economică, viaţa oricărui român. Dar nu putem fi la nesfârşit naţia care aşteaptă (de multe ori zadarnic) veşti bune de la televizor. Nu pot fi de acord cu o naţie sau cu un individ care aşteaptă de la televizor schimbarea din ipostaza de victimă, în locul variantei în care ar putea în acelaşi timp să înveţe. Da, să înveţe să trăiască mai bine. Există cărţi pentru asta. Poate trezesc controverse gândurile mele, aşternute aici, în acest interviu. Să-ţi dau un exemplu: doi tineri de 18-19 ani termină liceul cu aproximativ aceeaşi medie, ei provenind din familii asemănătoare (ca nivel de trai, educaţie etc.). La 40 de ani ai fiecăruia, se constată că unul a devenit un investitor de succes, ce poate fi ca profesie medic, iar celălalt este un simplu muncitor. Ce face diferenţa? Răspunsul meu este: un şir lung de decizii luate de fiecare! Este o chestiune de decizie dacă unul a optat pentru a deveni investitor (deci bogat!), a urmat o facultate şi acţionat în consecinţă. Decizia luată de amicul său o bănuiţi deja… Deci: noi, prin deciziile noastre, putem schimba ceva.

Rep.: Câteva sugestii pentru Polemika…? Ce ar fi bine să conţină săptămânalul pentru a se apropia de gorjeni?

M. S.: Anchete sociale. Oamenii au nevoie de modele, de exemple din rândul lor. Şi asta pentru că aproape toată mass-media ne intoxică mereu cu lucruri mai puţin plăcute. De asta spun că nu pot fi motivat într-un mediu în care primează pesimismul şi veştile proaste. Românii, în subconştientul lor, sunt avizi de lucruri pozitive, motivaţionale, generatoare de speranţă. Cu asta cred că vă puteţi apropia de oameni, fără riscul de a pica în banal…

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta